Valorile personale: de la ce contează pentru tine la deciziile echipei
Sebastian BușiEchipă
Ce sunt valorile personale?
Valorile personale sunt principiile pe care un om le consideră cele mai importante și după care își ordonează alegerile: ce acceptă, ce refuză și ce pune pe primul loc atunci când două lucruri bune intră în conflict. Nu sunt declarații, ci criterii de decizie. Se văd în ce face omul sub presiune, nu în ce spune.
„Plecăm de la un vis — să fie visul nostru, nu visul la modă.”
Pare o frază despre ambiție. E, de fapt, o frază despre valori. Visul la modă arată bine în poze. Mai multe magazine. Mai mulți oameni. Mai multă vizibilitate. Doar că poate să nu fie al tău.
Diferența dintre visul tău și visul la modă o fac valorile. Ele sunt filtrul. Fără ele, orice oportunitate pare bună.
Ce înseamnă, de fapt, o valoare?
O valoare nu e un cuvânt frumos. E un criteriu care te costă ceva.
Testul e simplu: o valoare apare abia când două lucruri bune intră în conflict.
Să zicem că ai promis unui client mic livrarea pe vineri. Joi îți cere un client mare aceeași marfă, cu plata pe loc. Nu poți onora ambele comenzi. Ce faci?
Dacă alegi clientul mic, ai pus pe primul loc cuvântul dat. Dacă alegi clientul mare, ai pus pe primul loc cash-flow-ul. Ambele sunt apărabile. Dar sunt valori diferite. Și echipa ta vede ce ai ales, oricât de frumos ar suna valorile afișate pe perete.
Oamenii nu învață valorile unei firme din prezentări. Le învață din deciziile șefului.
Care e diferența dintre valori personale și valori morale?
Valorile morale țin de bine și rău, așa cum le împarte o comunitate: onestitatea, respectul, corectitudinea. Sunt, în mare, comune.
Valorile personale țin de ierarhie: ce contează mai mult pentru tine. Doi oameni la fel de cinstiți pot avea valori personale complet diferite. Unul pune pe primul loc siguranța. Celălalt, libertatea. Niciunul nu e mai bun. Doar vor lua alte decizii în aceeași situație.
De aceea articolul ăsta nu îți spune ce valori să ai. Nu există o listă corectă. Există doar valori pe care le cunoști și valori care te conduc fără să știi.
Ce exemple de valori personale există?
O listă de valori e utilă ca punct de plecare, nu ca meniu. Iată câteva exemple de valori, grupate după zona în care se văd:
| Zona | Exemple de valori | Cum se vede în decizii |
|---|---|---|
| Munca | Calitatea, promptitudinea, competența, performanța | Ce livrezi când timpul nu ajunge pentru tot |
| Oamenii | Amabilitatea, loialitatea, respectul, onestitatea | Cum te porți cu un om care a greșit |
| Tine | Libertatea, independența, siguranța, echilibrul | Ce riscuri accepți și ce refuzi |
| Schimbarea | Curajul, inovația, stabilitatea, prudența | Cât de repede spui „da” unei idei noi |
Observă că unele se contrazic. Independența și munca în echipă. Promptitudinea și calitatea. Stabilitatea și inovația. Nu e o problemă. E exact motivul pentru care trebuie să știi ce pui pe primul loc.
Cum îți descoperi valorile personale?
Nu întrebându-te „ce valori am?”. La întrebarea asta, aproape oricine răspunde cu aceleași cinci cuvinte nobile.
Întrebările bune sunt mai incomode:
- Când ai refuzat ultima dată o ofertă bună? De ce?
- Ce te enervează constant la alții? Iritarea poate arăta o valoare încălcată.
- Pe ce cheltui timp și bani fără să regreți?
- Ce ai apăra chiar dacă te-ar costa un client?
- Ce decizie din ultimul an ți-a lăsat un gust prost, deși cifrele au ieșit bine?
Apoi vine partea grea: ierarhia. Din zece valori păstrezi cinci. Din cinci, trei. O valoare care nu e dispusă să cedeze locul alteia nu te ajută să decizi nimic.
Aici ajută să lucrezi cu ceva ce poți muta cu mâna, de exemplu cartonașe cu valori. Pui unul deasupra altuia și vezi, fizic, ce a rămas jos.
Cum devin valorile personale valorile echipei?
O echipă nu are valori proprii din prima zi. Are valorile personale ale oamenilor din ea, care se ciocnesc sau se potrivesc.
Imaginează-ți o fabrică de mobilă cu 35 de oameni. Directorul comercial pune pe primul loc promptitudinea: clientul primește marfa azi, orice ar fi. Șefa de depozit pune pe primul loc calitatea: nicio comandă nu pleacă neverificată. Se ceartă săptămânal. Toată lumea crede că e o problemă de caracter. De fapt, sunt două valori bune care n-au fost niciodată puse în ordine.
Exact la asta folosesc echipele cardurile de valori: să identifice valorile comune — calitatea, promptitudinea, amabilitatea — și pe cele divergente, cum ar fi munca în echipă față de independență. Odată numite, divergențele devin o regulă de discutat, nu un conflict personal.
Liderul are aici un rol special. El rezolvă conflictele echipei plecând de la propriile valori, vrea sau nu. Dacă nu le cunoaște, le rezolvă după dispoziția zilei. Iar echipa observă.
Despre felul în care valorile ajung să se simtă în fiecare colț al firmei am scris în articolul despre diferența invizibilă dintre firme și organizații.
Cum ajung valorile să conducă deciziile firmei?
O valoare devine utilă când trece prin cinci pași:
- O numești. Un cuvânt, nu un paragraf.
- O traduci în comportament. „Calitate” nu spune nimic. „Nicio comandă nu pleacă fără verificarea finală” spune.
- O ierarhizezi. Ce câștigă când se ciocnește cu alta?
- O folosești în decizii reale. La angajare, la promovare, la alegerea clienților, la ce accepți de la un furnizor.
- O verifici. Ultimele trei decizii grele au respectat-o? Dacă nu, ori valoarea nu e reală, ori decizia a fost greșită.
Un lider eficient are, cred, patru trăsături: onestitate, competență, capacitatea de a inspira și abilități bune de comunicare. Toate patru se sprijină pe valori clare. Un lider care nu știe ce apără nu poate inspira pe nimeni să apere același lucru. Despre asta, mai pe larg, în articolul despre leadership.
Ce legătură au valorile cu felul în care se poartă oamenii?
Mai puțină decât pare. Și aici se fac multe confuzii.
Felul în care se poartă un om — repede sau calm, direct sau diplomat, atent la detalii sau la oameni — ține de stilul lui de comportament. Valorile țin de ce apără. Doi oameni la fel de direcți pot apăra lucruri complet diferite. Doi oameni cu aceleași valori se pot purta foarte diferit.
Când într-o echipă apare o tensiune, merită să întrebi care din cele două e în joc. Se ciocnesc stilurile? Atunci e o problemă de comunicare. Se ciocnesc valorile? Atunci e o problemă de priorități, iar ea nu se rezolvă cu o ședință de comunicare.
Pentru stiluri există alt instrument, pe care l-am descris în articolul despre testul DISC și cele patru stiluri de comportament.
Ce greșeli fac firmele cu valorile?
- Valorile de pe perete. Scrise frumos la intrare, absente din deciziile de luni dimineață.
- Prea multe. Nouă valori înseamnă nicio valoare. Nu le ține minte nimeni.
- Valori copiate. Luate de pe site-ul unei firme mari. Adică visul la modă, nu visul vostru.
- Valori fără cost. Dacă o valoare nu te-a costat niciodată nimic, încă nu știi dacă e a ta.
- Liderul care le încalcă primul. O singură excepție făcută de șef anulează zece prezentări.
Claritate. Nu ai nevoie de mai multe valori. Ai nevoie de câteva, puse în ordine și folosite.
Cum lucrez pe asta
Cu echipele lucrez cu cardurile de valori, ca să pornească discuții reale: ce valori aveți în comun, unde vă despărțiți și cum le puneți în ordine ca să nu vă mai certați pe aceleași lucruri. Când valorile divergente s-au transformat deja în blocaje de echipă, lucrul continuă pe programul pentru companii, pe situațiile reale din firmă.
Valorile se văd în decizii, iar deciziile se văd în felul în care lucrează echipa. Diagnosticul de opt întrebări îți arată dimensiunea cea mai slabă a echipei tale, în sub două minute.
O valoare pe care n-ai plătit-o niciodată cu nimic e doar un cuvânt frumos.
Întrebări frecvente
- Câte valori personale ar trebui să ai?
- Nu există un număr corect, dar trei până la cinci sunt de obicei suficiente ca să te ajute să decizi. Cu mai multe, ierarhia se pierde și orice alegere poate fi justificată printr-o valoare sau alta. Important nu e câte ai, ci să știi care câștigă atunci când două dintre ele intră în conflict.
- Care e diferența dintre valori și principii?
- În vorbirea de zi cu zi cele două se suprapun. O distincție practică: valoarea spune ce contează pentru tine, de exemplu calitatea, iar principiul e regula prin care o aplici, de exemplu „nicio comandă nu pleacă fără verificarea finală”. Valorile fără principii rămân intenții. Principiile fără valori devin birocrație.
- Se schimbă valorile personale în timp?
- Ierarhia lor se poate schimba, mai ales după momente mari: o criză, o familie nouă, o firmă care a crescut. Ce era pe locul trei poate urca pe primul. De aceea merită să le revezi din când în când, mai ales înainte de o decizie importantă, nu doar să le presupui neschimbate de la începutul carierei.
- Pot avea valorile echipei prioritate față de valorile personale?
- Pentru deciziile de la birou, da, dacă au fost discutate și acceptate. Un om poate pune personal independența pe primul loc și totuși să respecte regula echipei de a lucra împreună pe clienții mari. Problema apare când distanța dintre cele două e prea mare. Atunci omul fie pleacă, fie rămâne și se opune în tăcere.